Prevederile referitoare la executarea silită sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, art. 622 – 913. Procedura executării silite reprezintă cea de-a doua etapă din cadrul procesului civil, având ca scop principal realizarea efectivă a dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu.
Prin procedura executării silite creditorul, titular al unui drept care a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori un alt titlu executoriu, constrânge pe debitorul care refuză să execute de bună voie obligaţiile decurgând din titlu să le aducă la îndeplinire în mod silit.
Codul de procedură civilă prevede o serie de măsuri executorii directe şi indirecte.
Sunt forme de executare directă acelea care poartă asupra obiectului obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, adică predarea silită a bunurilor mobile – art. 893-895 din C.pr.civ., predarea silită a bunurilor imobile – art. 896-902 din C.pr.civ. şi executarea silită a unei obligaţii de a (nu) face – art. 903 – 914 (inclusiv cu dispoziții speciale privind executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori, art. 910-914) din Codul de procedură civilă şi art. 1527 şi urm. din Codul civil. În cazul executării silite a obligaţiilor de a face, legea distinge între obligaţia care poate fi adusă la îndeplinire şi de o altă persoană decât debitorul și obligația intuitu personae, care nu poate fi executată decât de către debitor.
Executarea indirectă se referă la mijloacele de obţinere a sumei de bani ce face obiectul titlului executoriu prin vânzarea silită a bunurilor debitorului. Formele de executare silită indirectă sunt poprirea sumelor de bani sau urmărirea (urmată de vânzarea) bunurilor. O altă măsură este urmărirea veniturilor generale ale imobilelor.
Obligaţiile susceptibile de executare silită sunt obligaţiile băneşti, predarea unui bun sau folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii/plantaţii/lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia.
Contestaţia la executare (art. 712-720 C.pr.civ.) reprezintă cel mai frecvent mijloc procedural întâlnit în practică prin care se poate contesta executarea silită însăşi sau numai un act de executare efectuat cu prilejul urmăririi silite şi prin care se poate solicita instanţei de judecată anularea întregii executării sau doar a actului respectiv nelegal.
- Cazurile în care se poate formula contestație la executare
Potrivit art. 712, alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.
Legiuitorul prevede şi că, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443 din Codul de procedura civilă (lămurirea hotîrârii și îndlătrarea dispozițiilor contradictorii), se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum şi a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Tot astfel, potrivit art. 712 alin. 4 din Codul de procedura civilă, împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.
- Condiții de admisibilitate a contestației la executare
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
În schimb, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.
Într-o nouă contestaţie la executare, legiuitorul arată că partea nu poate invoca motive care existau la data primei contestaţii, însă contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială, adaugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare
În ceea ce îi priveşte pe creditorii neurmăritori, acestia au dreptul de a interveni în executarea efectuată de alţi creditori, pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obţinute din urmărirea silită a bunurilor debitorului.
De asemenea, în cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusă şi de o terţă persoană, însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.
- Instanța competentă să judece contestația la executare
Potrivit art. 714 alin. 1 din Codul de procedura civilă, contestaţia se introduce la instanţa de executare.
În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului.
În ceea ce priveşte contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu aceasta se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În schimb, dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.
- Termenul în care poate fi formulată contestația la executare
Potrivit art. 715, alin. 1 din Codul de procedură civilă, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
- contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă;
- cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi;
- debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.
În ceea ce priveşte contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, aceasta se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.
Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.
Potrivit art. 715 alin. 4 din Codul de procedura civilă, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la art. 715 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite.
- Condițiile de formă ale contestației la executare
Potrivit art. 716 din Codul de procedură civilă, contestaţiile la executare se fac cu respectarea cerinţelor de formă prevăzute pentru cererile de chemare în judecată .
Contestatorul care nu locuieşte sau nu are sediul în localitatea de reşedinţă a instanţei poate, prin chiar cererea sa, să îşi aleagă domiciliul sau sediul procesual în această localitate, arătând persoana căreia urmează să i se facă comunicările.
În cadrul proceselor privind contestaţiile la executare, legiuitorul a prevăzut că întâmpinarea este obligatorie. Reţinem faptul că, sancţiunea nedepunerii întâmpinării, acolo unde aceasta este obligatorie, conduce la decaderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.
- Procedura de judecată a contestației la executare
Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută de Codul de procedură civilă pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător, dispoziţiile art. 200 C.pr.civ. referitoare la verificarea cererii şi regularizarea acesteia nefiind aplicabile în acest caz (art. 717 C.pr.civ.).
Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.
Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere.
La cererea părţilor sau atunci când apreciază că este necesar, instanţa va putea solicita relaţii şi explicaţii scrise de la executorul judecătoresc.
- Căi de atac împotriva hotărârii pronunțate cu privire la contestația la executare
Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. 4 şi art. 715 alin. 4 din Cod procedură civilă care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun (art. 718 alin. 1 C.pr.civ.).
Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.
Dacă prin contestaţie s-a cerut lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicţie, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia va putea fi atacată numai cu apel, dispoziţiile art. 718 alin. 1 din Cod procedură civilă aplicându-se în mod corespunzător.
- Suspendarea executării
Suspendarea executării este posibilă, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare reţinem că aceasta se poate formula fie odată cu contestaţia la executare, fie printr-o cerere separată.
Potrivit art. 718 alin. 2 din Cod procedură civilă, pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează:
- de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
- de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;
- de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;
- de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.
Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de 1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel (art. 719 alin. 3 din Cod procedura civila).
Suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară dacă:
- hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;
- înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în prima instanţă;
- debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului obţinut din valorificarea acestor bunuri.
Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.
Dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la art. 719 alin. 2 şi 3 din Cod procedură civilă, s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă şi este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul.
Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu şi de îndată executorului judecătoresc.
- Efectele soluționării contestației la executare
Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.
De asemenea, dacă prin contestaţia la executare s-a cerut de către partea interesată împărţirea bunurilor proprietate comună, instanţa va hotărî şi asupra împărţelii acestora, potrivit legii.
În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei (art. 720 alin. 3 C.pr.civ.).
Hotărârea de admitere sau de respingere a contestaţiei, rămasă definitivă, va fi comunicată, din oficiu şi de îndată, şi executorului judecătoresc.
Dacă contestaţia este admisă, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţă.
Atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la art. 719 alin. 3 din Cod procedură civilă sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume.
Potrivit art. 720 alin. 7 din Cod procedură civilă, în cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.
În situaţia prevăzută la art. 720 alin. 7 din Cod procedură civilă, instanţa va solicita actul care constată refuzul executorului judecătoresc de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită, de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua altă măsură prevăzută de lege.
Cabinetul de avocat Voicu Mădălina oferă consultanță juridică pentru redactarea și susținerea contestațiilor la executare, asigurând, de asemenea, asistarea sau, după caz, reprezentarea în fața autorităților competente.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să ne contactați la următoarea adresă de email: office@avocatmadalinavoicu.ro