Contestația la executare – Modificari legislative – Avocat Madalina Voicu

Modificări în materia executării silite aduse prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe

Legea nr. 17/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21.03.2017, și a intrat în vigoare la data de 24.03.2017 (potrivit art. 78 din Constituția României, la 3 zile de la publicare). Actul normativ aduce o serie de modificări cu precădere în materia executării silite.

Articolul 641 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 641. Înscrisurile sub semnătură privată. Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile.”

Modificarea constă în adăugarea condiţiei de înregistrare a înscrisului în registrul public, potrivit dispoziţiilor legale.

La articolul 651, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.”

Înainte de modificare, alin. (4) avea următorul conţinut: „În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.

Modificarea constă în reformularea textului, cu excluderea sintagmei „în toate cazurile”. Se înlătură astfel controversa referitoare la natura şi termenul căii de atac deschise împotriva hotărârii/ încheierii pronunţate de instanţa de executare, în special în cazurile prevăzute de art. 718 Cod.pr.civ. (căi de atac în materia contestației la executare).

La articolul 652, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curţi de apel.”

Se observă revenirea la forma iniţială a art. 652 C.pr.civ. (art. 651 în numerotarea iniţială, înainte de a fi modificat prin Legea nr. 138/2014).

La articolul 666, alineatele (2) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum şi creditorului.

(7) Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea prin care se soluţionează apelul se comunică, din oficiu, de îndată, şi executorului judecătoresc.”

Se introduce astfel obligativitatea comunicării de îndată către executor a încheierii, respectiv a deciziei pronunţate în apel de instanţa de executare, în procedura încuviinţării executării silite. Totodată, se menţionează la alin. (2) obligaţia comunicării de îndată şi către creditor a încheierii pronunţate de judecătorie.

La articolul 719, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.”

Prin introducerea menţiunii „dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs”, legiuitorul are în vedere situaţia contestaţiei la titlu având ca obiect hotărâri pronunţate de curtea de apel, caz în care soluţionarea cauzei în primă instanţă ar fi de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce reprezintă titlu executoriu.

Articolul 782 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 782. Cererea de poprire. Competenţa. (1) Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul.

(2) Dispoziţiile art. 652 alin. (5) sunt aplicabile.”

Înainte de modificare, art. 782 avea următorul conţinut: „Cererea de poprire. Competenţa. (1) Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit. (2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise. (3) Dispoziţiile art. 652 alin. (5) sunt aplicabile”.

O primă modificare a art. 782 Cod.pr.civ. constă în eliminarea din finalul alin. (1) a menţiunii referitoare la terţul poprit, ceea ce transformă norma de competenţă cuprinsă în aceste dispoziţii din una alternativă în una exclusivă. Prin urmare, numai executorul al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul va avea competenţă în instrumentarea executării silite prin poprire, fără a fi însă exclusă aplicarea dispoziţiilor art. 652 alin. (2), potrivit cărora, dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curţi de apel.

Totodată, se elimină în totalitate alin. (2) din cuprinsul art. 782.

Articolul 889 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 889. Executarea fără somaţie. La cererea creditorului, dacă se justifică o nevoie urgentă sau există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să ascundă, să distrugă ori să deterioreze bunurile ce trebuie predate, instanţa va putea să dispună, prin încheierea de încuviinţare a executării silite sau pe cale separată, ca executarea silită să se facă de îndată şi fără somaţie.”

Prin modificarea operată, legiuitorul permite instanţei să încuviinţeze executarea de îndată şi fără somaţie a debitorului, însă nu doar pe calea încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţată la debutul executării, ci şi ulterior, pe cale separată.

Modificări aduse altor acte normative care prezintă interes în materia executării silite

Alineatul (1) al articolului 2.445 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Creditorul ipotecar poate cere instanţei încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat. La cererea de încuviinţare se vor ataşa documente care atestă existenţa creanţei ipotecare şi a ipotecii mobiliare, împreună cu dovada perfectării ipotecii. Instanţa va analiza existenţa creanţei şi a ipotecii legal perfectate şi va încuviinţa vânzarea, cu citarea părţilor interesate. Introducerea cererii de încuviinţare a executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat întrerupe prescripţia dreptului la acţiune privind obţinerea executării silite.”

Modificarea adusă în privinţa acestui articol în partea sa finală constă în substituirea sintagmei „întrerupe prescripţia dreptului de a obţine executarea silită” cu sintagma „întrerupe prescripţia dreptului la acţiune privind obţinerea executării silite”.

Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

La articolul 100, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Constituie, de asemenea, titlu executoriu acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorţului sau ulterior acestui moment, în care, exercitând împreună autoritatea părintească, părinţii se înţeleg cu privire la aspecte cum sunt: stabilirea locuinţei copilului, modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorul ale părintelui cu care acesta nu locuieşte, precum şi alte măsuri asupra cărora părinţii pot să dispună în condiţiile art. 375 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.”